Galele MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ – 214

NEPREȚUITE TEZAURE DE ÎNȚELEPCIUNE PRESĂRATE PE CĂILE DOMNULUI

O nouă ediție on-line a Galelor, într-un ianuarie care nu ne-a oferit prea multe momente de bucurie. O ediție  îndurerată, pentru că Tatăl Ceresc a hotărât să-l cheme la El, mult prea devreme, pe Episcopul de pie memorie FLORENTIN, de a cărui prezență la microfonul  Galelor MEDICINĂ, ARTĂ, CULTURĂ am avut privilegiul să ne bucurăm.

Nu multe, dar de o încărcătură emoțională uriașă, au fost ocaziile în care regretatul Episcop eparhial de Cluj-Gherla, FLORENTIN CRIHĂLMEANU,  a adus la lumină neprețuite tezaure și mărturii din înțelepciunea și cultura umanității. Conferințele cu care a încântat asistența s-au constituit, așadar, în excepționale lecții de istorie, de la întemeierea lumii și până astăzi, solid argumentate științific prin documente, adesea inedite, pe care toți cei de față le-au sorbit cu nesaț.

Iată, spre exemplu, Gala cu numărul 198, dedicată Centenarului PATRIEI întregite; aceasta  a polarizat interesul multor intelectuali clujeni, pentru care astfel de reuniuni de nivel academic au reprezentat și reprezintă trepte necesare de dezvoltare personală și reconstituie acele momente ,,astrale”, așa cum a fost cel de la 1 Decembrie 1918 pentru România. Episcopul FLORENTIN a conferențiat pe tema: CONTRIBUȚIA BISERICII ROMÂNE UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ, LA PREGĂTIREA ȘI DESĂVÂRȘIREA ACTULUI MARII UNIRI DE LA ALBA IULIA DIN 1 DECEMBRIE 1918. Vorbind cu înflăcărare despre oameni și fapte care au zidit România Mare, înaltul ierarh spunea, între altele: ,,În decursul istoriei sale tricentenare, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, a contribuit la prefigurarea  și pregătirea drumului spre Marea Unire de la 1918 prin formarea umană, spirituală și culturală a tinerelor generații de transilvăneni (indiferent de confesiune), la lumina autenticelor valori creștine, a iubirii de Biserică și de Neam (…) Ierarhii greco-catolici, începând de la Ioan Inochentie Micu Klein, Ioan Lemeni, Șterca Șuluțiu și până la <episcopii unirii> Valeriu Traian Frențiu (1875-1952), Iuliu Hossu (1885-1970) și Demetriu Radu (1862-1920) s-au situat <in corpore> în fruntea luptei pentru pregătirea, realizarea și desăvârșirea Marii Uniri de la 1918. Episcopul Iuliu Hossu împreună cu Ștefan Cicio Pop și  Iuliu Maniu, în cadrul consfătuirilor premergătoare marelui eveniment, s-au  opus propunerilor de intervenție a armatei române în Transilvania, tocmai pentru ca unirea să se realizeze prin consultarea populației românești, în mod democratic și liber,  cu respectarea dreptului la autodeterminare națională. Între ierarhii Bisericii Greco-Catolice, Episcopul de Gherla, Iuliu Hossu, cel mai tânăr arhiereu, a fost cel care a dat glas voinței poporului citind, de pe esplanada ridicată pe câmpul lui Horea din Alba Iulia, Rezoluțiunea  aprobată de Marele Sfat Național în sala Consiliului Unirii de la Alba Iulia. În cuvântul premergător lecturii documentului, Arhiereul Gherlei rostea memorabilele cuvinte: <De acum o Românie Mare, întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu și credința poporului său (…) Dreptate și adevăr la temelia României întregite (…) Trăiască România Mare, una și în veci nedespărțită! Amin.> După acest istoric moment a urmat frățeasca îmbrățișare cu Preasfințitul Miron Cristea (1868-1939), Episcop ortodox de Caransebeș, în fața mulțimilor entuziasmate, care aclamau și plângeau de bucurie, și s-au rostit memorabilele cuvinte: <Pe cum ne vedeți aici îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați, pe veci, toți frații români!>. Ilustrul Arhiereu greco-catolic a făcut parte, împreună cu Episcopul ortodox Miron Cristea, cu Vasile Goldiș și Alexandru Vaida-Voevod, din delegația ce a prezentat, la București, Regelui Ferdinand I și Guvernului României, Hotărârea unirii Transilvaniei cu Regatul României. (…) Eminentul Arhiereu greco-catolic de Cluj-Gherla, martir și mărturisitor pentru credință Iuliu Hossu,  cel dintâi Cardinal al  neamului românesc, rezuma foarte bine parcursul și rolul BRU de la Sfânta Unire cu Biserica Romei la Marea Unire de la 1918 afirmând: <Dacă nu exista unirea religioasă de la 1700, nu era nici adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, unde s-a strigat Vrem să ne unim cu țara! și fără aceasta nu era nici unirea din 1918>”, a conchis PS FLORENTIN.

…Să ne amintim, apoi, de Gala 200, din decembrie 2018, desfășurată sub cupola Operei Naționale Române din Cluj-Napoca: ANIVERSĂRI PENTRU ISTORIA PREZENTĂ ȘI VIITOARE. A fost evenimentul în care Galele și-au serbat clipa de istorie, într-o memorabilă seară de iarnă, când vorbitori și public, elita culturală și științifică a Clujului, au retrăit, prin intermediul celor mai potrivite cuvinte și scene – acestea din urmă datorate artiștilor – momente de neuitat din istoria de peste două decenii a Galelor. În acel cadru, Episcopul FLORENTIN a prefațat, printr-un înălțător prolog, discursurile solemne și a oferit organizatorului și moderatorului, Prof. dr. Nicolae HÂNCU, Diploma și Medalia ,,Iuliu Hossu”, în semn de apreciere pentru uriașul demers cultural inițiat și pus în operă de reputatul medic și universitar clujean, cel care a reușit să dezvolte această mișcare culturală până la dimensiunile unei extensiuni universitare sau, în plan simbolic, ale unei stări de spirit.

A mai fost și Gala cu numărul 208 din 2019, care a readus în memorie împrejurarea unică de a fi fost contemporani cu un moment istoric unic și irepetabil prin emoția pe care a generat-o: vizita Pontifului Roman, Papa Francisc, în România și, mai mult decât atât,  prima vizită a unui Pontif Roman în Transilvania. Și de această dată, Episcopul FLORENTIN a ținut să înmâneze câte o medalie de onoare emisă de Sfântul Scaun cu ocazia vizitei Papei în România, având însemnele heraldice ale Vaticanului, Prof. dr. Nicolae HÂNCU, amfitrionul și organizatorul galelor, și pictorului clujean VALOVITS Laszlo (autor al unor tablouri monumentale reprezentându-l pe Sfântul Părinte), în semn de prețuire pentru valoroasa activitate desfășurată în folosul culturii și științei clujene și naționale. Spicuim din discursul rostit cu acea ocazie de regretatul episcop: ,,Dacă ne referim la vizita Sfântului Părinte în general, din discursurile pe care Sfântul Părinte le-a făcut, am înțeles în primul rând că era foarte bine informat asupra situației țării noastre. A venit să ne vorbească, nu ca un maestru, <ex catedra>, ci a venit să ne vorbească de pe poziția unui frate, de multe ori incluzându-se, fără a face diferența  <noi> și  <voi>, <eu> și <voi>. A venit ca un părinte care dorește să intre în dialog cu copiii săi. Deci, în sensul acesta, cuvintele Sfântului Părinte nu au fost și nu au amintit de societatea comunistă, de regimul trecut, ci au fost pentru cei care au reușit să treacă dificultățile acestei societăți cu bine și curaj. Papa nu a criticat societatea românească, ci a arătat valențele  pozitive ale societății românești și apoi a oferit câteva sugestii pentru a ameliora situația din țara noastră, atât pe plan social-politic, cât și pe plan ecumenic, dar a făcut-o  cu delicatețe remarcabilă și, am putea spune, că această delicatețe ar trebui să o învățăm și noi de la acest mare pedagog  care este Păstorul Bisericii Universale: <Tată, ajută-ne să luăm în serios viața fratelui, să ne însușim istoria sa. Ajută-ne să nu ne judecăm fratele din cauza acțiunilor și limitelor sale, ci să-l acceptăm, înainte de toate, ca fiu al tău; ajută-ne să învingem ispita de a ne simți fii mai mari, care, pentru că se află într-o poziție privilegiată, uită că celălalt este un dar pentru familie.> E frumoasă această invitație în care Sfântul Părinte se pune în postura de acuzat, de fapt știm foarte bine că nu este așa.  El se pune alături de păcătos pentru ca să-l ridice pe cel păcătos, cu condiția ca acela să aibă urechi de auzit și inima deschisă, care să primească acest mesaj. Putem afirma că aceste omilii, aceste cuvinte ale Sfântului Părinte au lăsat în sufletele oamenilor liniște, pace, bucurie, bună înțelegere, nicidecum tulburare, ură sau contradicție, sau dorință de răzbunare. Iar atmosfera generală pe care am avut ocazia să o văd, să o privesc, atât la București, cât și la Iași și la Blaj, a fost o atmosferă de bucurie, de iubire față de aproapele, față de Sfântul Părinte, care i-a ajutat și pe participanți să realizeze aceste punți de legătură între ei, această frățietate-împreună, tocmai mergând-împreună, aclamând-împreună, aplaudând-împreună; au realizat această unitate în poporul lui Dumnezeu, indiferent de vârstă, de etnie, de confesiune, de sex. Iată ce înseamnă un om al păcii, un om al bucuriei, un  om al harului lui Dumnezeu, un adevărat <pontifex> –  în limba latină, <pontifex> înseamnă făcător de punți. Este ceea ce consider că a realizat de fapt Sfântul Părinte, Papa Francisc, în țara noastră”, a subliniat Episcopul FLORENTIN, pentru a mai spune următoarele: ,,… putem afirma că în aceste zile Pontiful Roman a deschis noi cărări între frații societății românești contemporane, la diferite niveluri, indiferent  dacă ne referim la nivelul ecumenic, interconfesional, la cel etnic, la cel social sau la cel politic, la cel între diferite generații de vârstă; de la fii la părinți, de la părinți la bunici, de la nepoți la bunici. Un adevărat om al păcii, un adevărat făcător de punți”. Nu în ultimul rând, vorbitorul a atras atenția asupra unei alte premiere legate de această vizită istorică (la Blaj – n.n.): ,,… este întâia oară când Papa Francisc pontifică  la o Sfântă Liturghie de rit bizantin. Papa este supraritual. De exemplu, noi, episcopii greco-catolici, nu avem dreptul să pontificăm o Sf. Liturghie de rit latin, căci reprezentăm ritul nostru. Papa însă are acest drept, pe care nu l-a folosit până acum. Este întâia oară – o spun cei de la Congregația pentru Bisericile Orientale – când Papa a pontificat, de la prima binecuvântare până la ultima binecuvântare, o Sfântă Liturghie în rit bizantin”…

Toate cele evocate aici, dar și amintirea vie a întâlnirilor personale cu care ne-a onorat de-a lungul anilor,  ne-au făcut să reevaluăm neprețuitele tezaure de înțelepciune și învățămintele pe care, cu atâta generozitate, bunul și blândul nostru ierarh FLORENTIN ni le-a lăsat ca exemplu de viață, de credință, de conduită civică, de iubire a aproapelui. DIXI  E  SALVAVI  ANIMAM  MEAM.

Michaela BOCU

Foto.: V. Sabo

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *