Sau despre muzică și destin – o alăturare necesară. Am în față o excepțională carte cu caracter monografic și documentar apărută în Germania, la finele anului trecut, sub semnătura unui reputat organist, muzicolog și dirijor german, Dr. Franz METZ – , născut la Darova, în Banat, cercetător în domeniul istoriografiei muzicale a minorităților (și nu numai) din spațiul dunărean, în special a celor din România, Ungaria, fost Iugoslavie. A absolvit în 1978 secția de orgă a Conservatorului ,,Ciprian Porumbescu” din București (astăzi Universitatea Națională de Muzică), debutând în 1977 pe orga Walcker a Ateneului bucureștean. După absolvire revine la Lugoj, unde își începuse, de altfel, studiile muzicale și predă pianul la Școala de muzică din localitate până în 1981. O nouă etapă – Timișoara, muzicianul fiind familiarizat cu atmosfera și cu orașul, întrucât aici a debutat, ca organist concertist, în 1975. A înființat și dirijat coruri și orchestre, a debutat ca dirijor cu ,,Anotimpurile” de J. Haydn cu corul ,,Franz Schubert” al comunității germane din Timișoara (pe care l-a condus între anii 1983-1985); a prezentat prime audiții din creația unor compozitori precum: Johann Michael Haydn, Franz Limmer, Conrad Paul Wusching, Richard Oschanitzky. Este întemeietor al Festivalului de orgă de la Timișoara (1991-1998), de la ediția a VI-a acesta numindu-se Timorgelfest – Zilele Muzicii de Orgă din Banat. A concertat cu marile filarmonici din țară, dar și peste hotare. Stabilit din 1985 în Germania, și-a urmat cariera de organist și cantor, precum și pe aceea de cercetător în domeniul muzicologiei istoriografice și a vieții muzicale a germanilor din Banatul istoric. Chiar dacă incompletă în datele ei esențiale, am considerat necesară această prezentare, pentru a face cunoscută cititorilor personalitatea unui autor cu totul deosebit, muzician titrat și autor experimentat, care stăpânește în egală măsură clapele orgii sau ale pianului, bagheta de dirijor sau ,,armele’’ scrisului.

Este vorba despre cartea intitulată HERMANN KLEE. De la Hamburg până la Timișoara – Viața unui muzician în documente și fotografii (Edition Musik Südost, München, 2019), carte pe care Dr. Franz Metz a dedicat-o unui dirijor de cor și de orchestră, compozitor și pedagog german, venit să-și împlinească destinul pe pământ românesc.

Capitolele cărții: – Rendsburg – încercare de autobiografie; Hamburg – Începutul unei lungi vieți de muzician; Conducător de cor la Bistrița (Transilvania); Dirijor de cor la Opera Română din Cluj; Opera-basm românesc Făt Frumos (1924); Opera Română din Cluj la Timișoara (1940-1944); Opera Română din Timișoara 1946: Hermann Klee – membru fondator și conducător al corului; Opera-basm a lui Klee, Făt Frumos, are premiera la Timișoara în 1957; Finalul unei lungi vieți de muzician; Hermann Klee și opera sa după 1970. Documentar cu privire la receptarea operei sale; În permanență alături de soțul său: cântăreața Rosalia Klee; Creația de lied a lui Hermann Klee; Poeții liedurilor sale; Indice de nume și localități – oferă cititorului, într-o proiecție aproape cinematografică de secvențe care se aglomerează, se rostogolesc într-o ordine bine temperată, date inedite legate de venirea lui Klee în România, stabilirea la Bistrița, apoi la Cluj și, în cele din urmă, la Timișoara, unde și-a încheiat tumultuoasa viață la venerabila vârstă de aproape 87 de ani.

Hermann Klee s-a născut la 8 septembrie 1883, în Rendsburg (Schleswig-Holstein). În câteva însemnări autobiografice, consemnate pe când avea 85 de ani, Klee își descrie anii copilăriei petrecute în casa părinților săi – Amadeus Klee (cofetar, apoi mic funcționar) și a frumoasei elvețience Agneta Klee (extrem de severă cu băiatul, pe care obișnuia să-l ,,altoiască” pentru lipsa de punctualitate). Hermann Klee și sora sa, Auguste, au primit o educație aleasă din partea părinților, ei înșiși iubitori ai artelor, în special a cântului, dezvoltarea pasiunii pentru muzică având să le-o datoreze în totalitate. În familie se făcea multă muzică, micul Hermann era pus să cânte în fața oaspeților, până când, un prieten al tatălui, muzician, l-a dus la operă, unde l-a prezentat lui Gustav Mahler. Încă de tânăr, exigența în interpretare, acuratețea și corectitudinea în citirea partiturii și-au lăsat amprenta asupra evoluției sale ulterioare, lucru pe care îl evocă în amintirile sale… Primele compoziții datează încă din timpul studiilor la Conservatorul din Hamburg, după absolvire activând ca dirijor de cor și orchestră, realizând primele aranjamente pentru spectacole de operetă. Instrumentul său de bază era contrabasul, așa încât, la doar 21 de ani, îl găsim membru în Orchestra Filarmonicii din Dresda. Și-a continuat studiul cu prof. Felix Draeseke, în 1905 este primit în Orchestra Filarmonicii din Berlin, cântând, în paralel, și în orchestra Operei, unde a intrat în legătură cu nume mari ale muzicii: Gustav Mahler, Arthur Nikisch, Richard Strauss, Ferrucio Busoni ș.a., aprofundând domeniile contrapunct, compoziție și canto.

În urma unui anunț apărut în presă, în anul 1909, Klee și-a oferit serviciile pentru a ocupa posturile de maestru de cor, profesor de muzică și organist la Bistrița. De aici a început MAREA AVENTURĂ A UNEI VIEȚI! La Bistrița a condus, concomitent, o asociație germană de cântări, respectiv una românească, precum și o orchestră. Aici, Klee a rămas până în 1919, an în care s-a mutat la Cluj, pentru a deveni maestrul de cor al nou-înființatei Opere Române. La acea oră, la conducerea Operei se afla Tiberiu Brediceanu, renumit compozitor și folclorist originar din Lugoj, a cărui creație Klee o cunoștea încă din perioada sa bistrițeană. Între anii 1919-1946, Klee a compus, la Cluj, cele mai importante creații ale sale: opera-basm românesc Făt Frumos (premiera în 1924) și Se face ziuă (1926), premiera urmând să aibă loc la Timișoara abia în 1956, în formă concertantă, în interpretarea Filarmonicii din localitate, sub bagheta dirijorului Mircea Popa. Tot la Cluj au fost create cantatele Zarathustra și Venezia după Friedrich Nietzsche, poemul simfonic Lancelot, Balada, Simfonietta în Do Major și suita Viața la țară. Pe lângă acestea, multe lieduri în germană și română, piese corale și pentru pian, precum și nenumărate prelucrări. Numai opera-basm Făt Frumos a fost reprezentată la Cluj, între anii 1924 și 1940, de peste patruzeci de ori, aceeași operă beneficiind de o nouă punere în scenă, la Timișoara, în 1942 și, ulterior, în 1957.

Important este și faptul că, în 1920, a fost numit profesor de Teorie, Contrapunct, Armonie și Compoziție la Conservatorul din Cluj, unde i-a avut ca studenți, între alții, pe compozitorii de mai târziu: Sabin Drăgoi, Zeno Vancea sau Eugen Cuteanu, pe cântărețul Traian Grozăvescu ș.a. În acea perioadă a legat prietenii de durată cu Tiberiu Brediceanu, Guilelm Șorban, Dimitrie Popovici-Bayreuth, dar și cu Sabin Drăgoi și cu libretistul operelor sale, dr. Ion Dan, precum și cu celebra mezzosoprană Lya Pop-Popovici. Cronicile din presa vremii relevă rolul covârșitor al lui Klee în pregătirea și profesionalizarea corului Operei clujene, căruia i-a imprimat o strălucire interpretativă cu totul deosebită.

xxx

Un capitol distinct al cărții – și care pe noi, clujenii, ne interesează în mod deosebit – se referă la perioada 1940-1944, când Opera Română din Cluj s-a aflat în refugiu la Timișoara. Cronicile muzicale apărute în publicații precum Tribuna, Ecoul, Foaia Românească, Dacia ș.a. relevă marile succese înregistrate de colectivul Operei clujene, cu Hermann Klee în calitate de dirijor al orchestrei și maestru de cor. Premiera din 1942 cu opera feerică în 3 acte, Făt Frumos , se bucură de comentarii extrem de bogate și de favorabile. De altfel, stagiunea 1942-1943 a Operei Române din Cluj la Timișoara s-a deschis cu Făt Frumos, la finalul cronicii din ziarul ,,Suflet Românesc” autorul notând că : ,,Bagheta maestrului, însuși compozitorul, prin măiestrie și vigoare, a ținut sub vraja ei întreg ansamblul, nuanțând fiecare taină a frumoasei sale compoziții’’.(A.M.) La fel, Zeno Vancea subliniază în cronica publicată în ziarul ,,Vestul’’ din septembrie 1942: ,,Hermann Klee, maestrul de cor neobosit, își îndeplinește și azi, cu același elan tineresc, dificila misiune ca acum 23 de ani, când fondatorul și primul intendent general al Operei din Cluj, Tiberiu Brediceanu, l-a ales pentru acest post de răspundere, pentru ca în tot timpul acesta să fie unul din pilonii principali pe cari s-a rezimat această instituție de artă. Dar ceea ce face ca persoană maestrul Klee, să ne fie încă și mai prețioasă, este faptul că a reușit să se integreze atât de bine în cadrele aspirațiilor românești. A scris o operă cu text și subiect românesc, reușind să dea și în muzica sa delicată o atmosferă de basm românesc…’’ etc. etc. Autorul cărții, Dr. Franz Metz, inserează și un articol apărut la 12 iulie 1942 în publicația ,,Dacia’’, în care se spune, între altele : ,,…Anul al doilea al Operei a fost un an de muncă febrilă, care înseamnă în domeniul artistic muncă de revelație și creație. Cât ne privește pe noi, românii, care am urmărit această superbă muncă, noi mărturisim atât mândria noastră, cât și încrederea neclintită în misiunea extraordinară a Operei Române din Cluj. (…) Amintind pe cântăreții artiști, ar fi greu să îi prezentăm sumar și fugitiv și, în același timp, a le exprima toate meritele și calitățile cu care sunt înzestrați. În cursul stagiunii, ziarul nostru le-a dat cuvenita atenție, dar oricât te-ai concentra asupra activității creatoare a unui artist, tot nu izbutești să-l prezinți într-o formă definitivă, cu satisfacția că l-ai putut face, prin scrisul critic înțeles de toată lumea. (…) Amintind numele cântăreților artiști, fiecare din cetitorii noștri, văzându-le numele, va trăi o clipă adânc și satisfăcut de acele bucurii arățioase, pe care le-au stârnit în suflet cu cântul și jocul lor, cu fluidul lor artistic.

Să începem cu Ujeicu și continuăm cu d. I. Andreescu, Tr. Nicolau, H. Demetrescu, Tr. Gavrilescu, Gh. Znamirovschi, J. Rânzescu, N. Soculschi, N. Diducencu, I. Tudoran, I. Micu, N. Nicolescu, A. Jarotzky, C. Moarcăș, N. Avrigeanu, C. Ursulescu, S. Chirvai, Gh. Busuioc, I. Dinculescu, M. Almășan, A. Almășan, artistele Lya Pop, Ana Rozsa Vasiliu, Fenia Nicolau, Maria Cojocaru, Any Ducu, Lya Hubic, Stella Simonetti, Florica Istrate, Maria Mihai, F. Piteiu Georgescu, Maria Ciolac, Susana Bosica, Livia Pop, E. Solovieva, Lia Mărcuș Anca, Margareta Albis. La succesul operei au contribuit și artiști angajați suplimentar : Ritta Stanciu, El. Grabovschi, Illa Cazacu, Sidonia Varna, Paul Mazilu. S-au remarcat prin contribuția lor artistică de primul rang și indispensabilă unui ansamblu artistic dnii dirijori : H. Klee, E. Lazăr, Gh. Pavel, L. Anca, Mircea Popa, pictorul W. Widmann, directorul de scenă I. Mihai, Tibor Weinhold, J. Rânzescu, maestrul de balet Ionel Marcu’’. Sunt enumerate titlurile operelor prezentate de clujeni în cea de-a doua stagiune timișoreană, între care Năpasta, Traviata, Aida, Cavalleria Rusticana, Pagliacci, Bărbierul din Sevilla, Carmen, Faust, Tosca, Rigoletto, Manon, Lakme, Liliacul, Martha, Mireasa vândută, Mme Butterfly, Boema, Făt Frumos, Divertismentul de balet, Coppelia, Răpirea din Serai, Kir Ianulea, Povestirile lui Hoffmann, cncerte simfonice, Turandot, Trubadurul, Regina Dunăreană, Văduva veselă, Omul Orator. La final, cronicarul conchide: ,,Iată prestigioasa activitate, care face din această instituție românească o mare și neîntrecută trebună de românism, artă și cultură’’.

xxx

Revenit la Timișoara în 1946, la invitația artistei Aca de Barbu, directoarea nou-înființatei Opere de Stat, compozitorul devine membru fondator și primul maestru de cor al instituției, poziție pe care o va ocupa timp de 30 de ani ! Aici se va căsători, în 1949, cu Rosalia Lorenz, cântăreață în cor. În 1979, înainte a emigra în Germania, Rosalia Klee a donat întreaga arhivă Klee Muzeului Banatului. Este vorba despre scrisori, fotografii, articole de presă, programe și afișe, partituri și alte documente, de care autorul cărții, Dr. Franz Metz, s-a folosit în cursul elaborării lucrării.

Scrisă în limba germană, având inserate articole din presa de limbă germană și cronici în limba română (unele cu rezumate în limba germană), cartea reprezintă, în întregul său, un document care trebuie cunoscut de lumea muzicală a Clujului și a țării. Cum, de altfel, se cere repusă în valoare creația de operă, de lied, instrumentală și simfonică a compozitorului german, care a compus românește, HERMANN KLEE.

La aflarea veștii că intenționam să scriu despre cartea sa dedicată vieții compozitorului și dirijorului Hermann Klee, Dr. Franz Metz mi-a adresat o lungă și frumoasă scrisoare (într-o română impecabilă, cum e și normal pentru intelectualul de rasă care este) din care, cu îngăduința domniei sale, reproducem următoarele:

,,Mă bucur, că veți scrie ceva despre Hermann Klee. Din păcate, el a fost cam uitat la Cluj și la Timișoara. Klee s-a născut nu departe de Hamburg, dar în 1909 s-a stabilit definitiv în Ardeal; a fost la Bistrița foarte activ. Aici s-a ocupat deja cu folclorul românesc, care l-a fascinat. Paralel, a dirijat o corală germană și una românească. Aici a dirijat și un Musikverein, adică o orchestră mică simfonică. El a și compus unele lucrări simfonice interesante în vremea aceea.

Nu degeaba Brediceanu l-a luat în 1919 ca dirijor al corului Operei Române la Cluj. Aici a dirijat și multe spectacole de operă și a compus foarte multe lucrări. Mai ales liedurile sale sunt de o frumusețe deosebită. Am editat în noiembrie 2019, la München, un album cu lieduri și piese pentru pian de Klee.

În 1940 a venit cu Opera din Cluj la Timișoara (refugiu), unde s-a stabilit definitiv. Și aici a fost foarte harnic. Tot testamentul său muzical se află astăzi la Muzeul Banatului din Timișoara, bine și sistematic pus la punct. Dar, din păcate, nu prea se poate ajunge la acest material. Eu am avut ocazia, în 2017, să cercetez acest material foarte bogat, cu multe autografe, compoziții, poze etc. Așa am ajuns să public și volumul cu biografia lui Hermann Klee.

Așadar, Hermann Klee s-a identificat imediat, în 1909, cu cultura muzicală din Ardeal și, după 1940, cu cea din Timișoara. Este o mare onoare pentru cultura muzicală din România de astăzi, că am avut în rândurile noastre o astfel de personalitate, care a fost în legătură cu Richard Strauss, Gustav Mahler, Busoni etc. El ar fi vrut de mai multe ori să se întoarcă acasă, în Germania, dar nu va mai reface niciodată acest drum. Pentru el, munca de dirijor și compozitor a fost ocupația de toate zilele, fără nici o pauză. El a fost un om foarte modest, dar foarte apreciat de toată lumea muzicală. La Cluj a avut ca studenți pe Zeno Vancea, Traian Grozăvescu, Sabin Drăgoi etc. Am găsit câteva scrisori scrise de Zeno Vancea, care i-a dedicat câteva compoziții, pline de admirație față de Hermann Klee. Ei au corespondat în limba germană. Chiar și cu Sabin Drăgoi a corespondat în germană.

Eu aș fi vrut să prezint volumul meu despre Hermann Klee și la Cluj, am și scris câteva mailuri la Operă, dar fără a primi nici un răspuns. Probabil că domnii de acolo au uitat adevărata istorie a muzicii din Cluj și din România. Urmăresc și acuma cu disperare toate lozincile în legătură cu jubileul de 100 de ani de la înființarea Operei Române din Cluj… Încă nu am citit nimic despre Hermann Klee. Bineînțeles că înțeleg și cauzele acestei situații: în epoca de până în 1989, nu prea s-au putut scrie multe despre muzicienii germani din România. Noi am fost atunci departe de o cercetare muzicologică obiectivă. Din cauza aceasta s-a cam uitat de multe personalități importante, pentru care etnia nu a avut mare importanță. Astăzi, generația tânără de muzicieni și muzicologi din România nu mai cunoaște adevărul istoric. Hermann Klee este un astfel de exemplu trist.

În noiembrie 2019 am avut, la Opera din Timișoara, prezentarea acestor două publicații cu și despre Hermann Klee (cartea de față și albumul de lieduri – n.n.). Câțiva soliști de operă au interpretat vreo 8 lieduri din albumul publicat – a fost o acțiune foarte frumoasă și interesantă. Multe lucrări de Hermann Klee (simfonice, opere) nu au mai fost interpretate. Eu am mai editat două lucrări simfonice de el (Balada și poemul simfonic ,,Lancelot”). Balada a fost interpretată în Germania prin 2015, ,,Lancelot’’ trebuia anul acesta, dar din cauza pandemiei se va interpreta în 2021, în cadrul unui festival.

Toate cele bune, salutări la Cluj – unde am avut și câteva recitaluri de orgă în Biserica reformată și la Academia de Muzică’’ – a mai scris, între altele, autorul cărții, dl Franz Metz.

Ocazia rarissimă de a ne afla în posesia valoroasei apariții editoriale ne-a fost oferită de dl Georg Barth (sibian stabilit de mulți ani în Germania, cu un ochi foarte atent și, mai ales, obiectiv asupra a tot ceea ce se petrece în România, fie că este vorba despre politică, sport, societate, viață culturală etc.), căruia îi mulțumim că am avut șansa de a aduce în actualitate, prin intermediul cărții, date uitate sau neștiute din istoria de 100 de ani a legendarei Opere clujene.

Apariția cărții, în contextul aniversării celor 100 de ani de la nașterea Operei din Cluj, este cu atât mai valoroasă cu cât documentează, cu acribia cercetătorului și cu harul scriitorului, viața și opera unor oameni mari – în cazul de față germanul Hermann Klee, venit la noi spre a locui și crea în cultura română, alături de ziditori precum Tiberiu Brediceanu, Constantin Pavel, Dimitrie Popovici-Bayreuth și cei care le-au urmat – a căror jertfă de iubire pe altarul muzicii s-a dovedit a nu fi zadarnică. Iar Hermann Klee, prin tot ceea ce a înfăptuit la Cluj, ca dirijor și compozitor, umăr la umăr cu întemeietorii Operei Naționale, a dat, la rândul său, această neprețuită jertfă de iubire.

Michaela BOCU

P.S. – Alăturăm acestui text câteva fotografii de arhivă cu artiști ai Operei Române din Cluj la Timișoara, realizate în 23 aprilie 1943, la finalul unui spectacol cu opera ,,Făt Frumos’’.