În primul concert pe 2019 al Filarmonicii ,,Transilvania” PROKOFIEV, STRAUSS, MOZART

Primul concert al anului îl aduce pe scena din Cluj-Napoca pe Eric Terwilliger, care este, la propriu, una dintre legendele vii ale cornului. Sub bagheta dirijorului Mihnea Ignat, concertul din 11 ianuarie, de la Auditorium Maximum (ora 19), continuă, într-un fel, atmosfera vieneză a concertului de Anul Nou: Simfonia nr. 1 în Re major, Clasica, de Prokofiev, este numită astfel fiindcă face aluzie la clasicismul vienez și, pe de altă parte, Richard Strauss și-a compus lucrarea din programul serii la Viena. În ceea ce-l privește pe Mozart, acesta a compus Simfonia nr. 36, Linz, în drum spre Viena, când s-a oprit la Linz. Va fi, deci, o seară de inspirație vieneză.

Despre Simfonia clasică a lui Serghei Prokofiev, celebrul Leonard Bernstein spunea: „Cred că este singura piesă la care am râs vreodată”. Una dintre cele mai iubite lucrări ale compozitorului rus, Simfonia combină, în modul cel mai ingenios cu putinţă, limbajul muzical caracteristic compozitorului clasic Joseph Haydn cu modernismul recunoscut al lui Prokofiev. Rezultă de aici o lucrare muzicală exuberantă, satirică pe alocuri şi, în mod neîndoielnic, plină de umor şi naturaleţe.

A doua lucrare a serii, respectiv Concertul nr. 2 pentru corn, în Mi bemol major, TrV 283, compusă de Richard Strauss în timp ce se afla la Viena, este un omagiu pe care compozitorul l-a adus tatălui său, ce fusese prim-cornistul Operei Curţii de la München. Dovadă incontestabilă a maturităţii muzicale la care ajunsese Strauss în momentul conceperii acestei lucrări, în 1942, Concertul face trimitere, prin rezonanţele mozartiene şi multiplele apeluri la vânătoare (de altfel, funcţia originală a acestui instrument), la o lume mai puţin complicată decât cea în care trăia Strauss şi care era dominată de războaiele ce au schimbat-o pentru totdeauna.

Simfonia nr. 36 în Do major, KV 425, de Wolfgang Amadeus Mozart, a fost scrisă când compozitorul s-a oprit, în drumul său spre Viena, pentru câteva zile în oraşul austriac Linz, de unde provine şi denumirea lucrării. Deşi a fost scrisă în doar patru zile, nimic din ea nu trădează graba cu care Mozart a pus-o pe hârtie, ci, dimpotrivă, se remarcă drept cea mai complexă şi elaborată simfonie pe care compozitorul o realizase până la acel moment. 

Dirijor Principal şi Director Artistic al Orchestrei Simfonice din Elche (Spania), Mihnea Ignat a absolvit Universitatea de Muzică din Bucureşti, unde a studiat dirijatul şi compoziţia. Câştigător al Premiului Special la Concursul Internaţional „Arturo Toscanini” de la Parma, Mihnea Ignat a fost, de asemenea, semi-finalist al Concursurilor „Donatella Flick” şi „Georg Solti”. A fost asistent al dirijorului rus Dimitrij Kitajenko şi a avut ocazia să lucreze cu orchestrele filarmonicilor din Berlin, München şi Orchestra Gewandhaus din Leipzig. Ca asistent al lui Jesús López Cobos, a lucrat cu Orchestra Naţională a Spaniei şi Orchestra Simfonică din Galicia.

Printre orchestrele cu care a colaborat și continuă să colaboreze se numără: Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Spaniole (Madrid), Orchestra Simfonică Națională a Radioteleviziunii Irlandeze (Dublin), Orchestra Filarmonicii ,,G. Enescu”, Orchestra Națională Radio (București), Orchestra Filarmonicii din Zagreb, Filarmonica Toscanini, Orchestra Simfonică Regală din Sevilla, Orchestra Simfonică din Castilla și León (Valladolid), Orchestra Filarmonică din Málaga, Orchestra Simfonică din Bilbao (Spania), Filarmonica Regală din Galicia (Spania), Orchestra Simfonică din Córdoba (Spania). Printre angajamentele sale din viitoarele stagiuni se găsesc colaborări cu Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Spaniole (Madrid), Orchestra Simfonică Regală din Sevilla, Orchestra Filarmonicii ,,G. Enescu”, Opera Natională București, Orchestra Simfonică a Principatului Asturias (Oviedo, Spania), Orchestra Filarmonică din Málaga, Filarmonica Toscanini, Orchestra Filarmonicii „Moldova” din Iași sau Orchestra Filarmonicii ,,Banatul” din Timișoara.

Născut în Bloomington, Indiana, Eric Terwilliger a început studiul cornului la vârsta de 18 ani, în cadrul  Universității din Indiana, sub îndrumarea lui Philip Farkas. 

Din anul 1975 și-a aprofundat studiile în spațiul european cu Michael Höltzl în Detmold și la Universitatea Mozarteum din Salzburg. În același an a devenit prim-cornist la Teatrul de Stat din Kassel, urmând ca din 1976 să se alăture orchestrei Filarmonicii din München. Între 1977 și 2010 a făcut parte din prestigioase formații camerale precum Münchner Philharmonischen Solisten (1977-1991) și Vienna Chamber Ensemble (1991-2010). Începând cu 2007 a devenit prim-cornist al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Bavareze și, totodată, profesor la Academia de Muzică din München. Activitatea sa didactică s-a remarcat prin numeroase solicitări de a susține cursuri în calitate de Profesor invitat la Conservatorul Superior de Muzică din Aragon (2006-2011), iar din anul 2011 la Conservatorul din Palma de Mallorca și la Școala Superioară de Studii Muzicale din Santiago de Compostela.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *